182 de km în derivă!

Nu e prima dată când mi se întâmplă. Același lucru s-a repetat acum vreo 4 ani, dar nu se compară cu ce mi s-a întâmplat atunci! Atunci am dormit doar o oră, o oră și ceva. Acum am dormit vreo 3 și era cât pe ce să mă trezesc în Polonia în #PANAMEA! M-am trezit în Bohumin, ultima gară înainte ca trenul să treacă granița în țara vecină. 




Nu cred că am fost vreodată mai obosit decât atunci. Trebuia să mă întorc la Brno din Madrid, via Viena. Am lucrat noaptea dinainte, dar am lucrat de mi-au sărit capacele. O singură dată m-am ridicat de pe scaun toată noaptea. M-am dus la automat de mi-am luat o doză de Coca-Cola și atât. Am zis că plec mai repede... dar de unde atâta fericire. Am plecat pe la 6 și vreo 15-20. La hotel am ajuns o oră mai târziu. Am ațipit vreo câteva zeci de minute apoi, cu gândul să nu uit ceva, mi-am verificat bagajele apoi dus am fost. 

M-am dus la stația de metrou din Gran Via că e un McDonald's acolo chiar cum ieși de subpământ.srl. Am zis că merg la un megdonaldz că nu pierd mult timp cu așteptarea, dar dn părți, am stat vreo 15 minute doar la rând. Am terminat repede mâncarea. Pentru câ mi-a plăcut prea tare niște suveniruri, și deși cumpărasem deja două, am fost și mi-am mai luat unul, exact la fel. Nu mai zic ce era că mă doare capul. De ce, vă zic mai incolo! Am luat un Taxi de la Sol - așa se numește piața aia - și am plecat la aeroport. Nici nu mai știu cât am așteptat de când am ajuns pănă am plecat, dar avionul a decolat la 16 și vreo 20. Nu știu ce grevă e la Iberia zilele astea. În fine, după check-in m-am așezat pe un scaun și am adormit instantaneu. Mai că arătam ca un boschetar cu acte în regulă. Abia m-am trezit să mă pun la rând. Cu greu mi-am putut ține ochii deschiși. Într-un final am ajuns în avion. Ce să dorm că mai mult mi-am rupt gâtu pe scaun. Și acum mă mai doare de la pozițiile imposibile pe care le căutam să dorm. Am ajuns la Viena pe la 8 seara fără ceva. De aici, am mers la un U - am ajuns la Wien Meidling după ce am fost la un alt Meidling, că deh - de unde pana mea să știu că sunt două Meidlinguri. Mai aveam vreo oră jumate pănă îmi pleca trenu și în apropiere era un McDonald's (uuuuuuu goodie - internet) Până la urmă am ajuns și în tren - bucuria mea - în sfârșit o să închid un ochi... 

Trenul ajungea în Brno cam pe la 0:56 - o fi ajuns, nu știu că eu m-am trezit în Bohumin, la granița cu Polonia. Dacă nu mă trezea un băiat cu care eram în compartimet sigur ajungeam în Varșovia. Mî uit la ceas, era 3:03!!! Mă uit pe geam: BOHUMIN! Unde #pushkamea sunt? Ies să întreb pe cineva, dar din părți. Nu era nimeni. Am găsit un mecanic, care evident în afară de cehă, mia vorbea doar limba semnelor. Nu am înțeles nimic. M-am dus la casa de bilete. Eram la 182 de km depărtare de Brno... următorul tren spre patul meu era la 4:26. Mi-am luat bilet și am ieșit afară. Am zis că nu mai stau pe nicio bancă că iar adorm și nu mă mai trezesc. afară era super frig și mă ținea treaz. 



M-am urcat în tren într-un târziu și într-un alt târziu am ajuns și la Brno!