Cum rezolvam pana de cauciuc la bicicletă!


Am văzut tweetul ăsta:

și mi-am amintit de bicicleta mea... Nu era Pegas, nu mai țin minte ce marcă era, dar știu că era de proveniență germană. Ghidonul și scaunul se puteau ridica vreo 40-50 de cm astfel că puteam pedala și la 6 și la 20 de ani. Oricum era foarte tare bicicleta. Nu se găsea pe vremea aia, 93, 94, nicăieri. Nici acum nu cred că se găsește. Problema e că am făcut pană la roata din spate. Nu aveam de unde să cumpăr cameră nouă și atunci am început să peticesc la ea... la nesfârșit! Nu există cuvântul în dex, dar noi îi zicem prelandez - un fel de lipici folosit în special pentru repararea încălțămintelor. Nici nu știu dacă mai există, dar pe vremea aia se găsea. De când nu mai există ateliere de reparat încălțăminte a cam dispărut și prelandezul... 

Timp de câțiva ani buni, lipeam camera de bicicletă în prostie, și tot degeaba! Mă ținea câteva zile apoi o luam de la capăt. Cum rezolvam pana? Țineam locul cu pana la cald (aprindeam un ochi al aragazului și o țineam câteva secunde acolo) apoi aplicam prelandezul - îl lăsam să se usuce - la fel făceam și cu peticul - pe urmă puneam peticul pe „rană” și îl prindeam în menghină! 

Aveam de-a face apoi cu altă problemă - sărma din cauciuc s-a desprins și cauciucul nu mai avea nicio stabilitate când îl puneam pe jantă. Am legat cu sârmă de jur împrejur tot cauciucul de jantă. Nici asta n-a ținut! În final, a trebut să renunț la bicicletă. Aveam vreo 12, 13 ani.