Povestea unui blogger din Romania caruia i-a luat foc chibritul dupa ce l-a lasat aprins

Cred că prima întrebare care vă vine în minte este: CUUUUUM? Ei bine, uite că s-a întâmplat. Hai că vă zic și cum s-a întâmplat să nu rămâneți proști! :)

Ieri, înainte să ma duc cu demâncare în sat... stați că am încurcat partiturile. Reiau: 

Ieri, înainte să mă duc în oraș să-mi cumpăr ceva de mâncare că nu mai aveam decât gheață în frigider (tikitacii pot să confirme), am zis că numai bine că abia pot face focul la aragaz până mă întorc. Am pregătit cutia cu chibrituri și le-am lăsat lângă aragaz. Am scos un chibrit și l-am lăsat aprins apoi am băgat mufa de alimentare. Am așteptat fix două secunde să văd dacă se aprinde ledul roșu de la ragaz care indică dacă e aprins sau nu, și nu s-a aprins. 

Totul a fost mai mult decât în regulă. Aragaz stins și când spun stins, mă refer la shut down. Era mort frate! Trebuie să menționez că de obicei las aragazul pornit, chiar dacă nu merge flacără. Chiria o plătesc oricum fix, indiferent cât consum, așa că nu-i bai. Am văzut cu ochii mei că butonul de la aragaz era pe OFF și vă spun asta din prisma unui om cu tată din frați de electricieni. Nici nu mă gândeam că s-ar putea întâmpla ceva cu aragazul că deh, e de firmă e de calitate totuși. Dar chibriturile? Chibriturile... 

Am ieșit în pași de gazel (sper că e masculinul de la gazelă haha). Mi-am făcut treaba în oraș. Să nu înțelegi prostii. Nu mi-am făcut treaba în sensul cela și celălalt (cumpărături). Înțelegeți voi acuma. Era pe la două, două și ceva. Maxim două. Mă întorc, deschid ușa... Era prăpăd frate, haos în toată regula, ce să mai. Chibritul meu ardea la propriu. Flacăra era la nivelul cutiei de chibrituri, funingine înspre vârf. Capul chibritului era ars. Fug repede la bucătărie. Ba nu, la baie că eram deja în bucătărie. M-am dus să-mi dau de două ori cu apă peste față. Mi-era cald. Mă întorc la bucătărie să iau ceva să acopăr, dar între timp aud un țiut ca dintr-acela când stai până dimineața la 6 în discotecă de când ieși pe stradă îți cântă un greieraș în urechi. Chibritul nu mai putea să scuipe foc că era pe moarte dar se simțea în aer un fum înecăcăcios, greu de inhalat. S-a stins, l-am ridicat și l-am dus la geam. Avea vreo 3 pătrimi (din crema hidratantă) carbonizată. Era negru, parcă se topise. Am stat puțin la geam, bătea vântul, s-a ars și treimea aia. M-am întors la aragaz, ce credeți? Unde arsese chibritul, se făcu jar roșiatic. Era de grosimea salamului săsesc. Am luat apă, mi-am turnat-o în gură și m-am apucat de curățenie și aruncat chibrituri arse. Flacăra a ars inclusiv niște muște care survolau zona din apropiere. 

OK, rețineți că folosesc acest tip de chibrituri de când mă știu. Nu erau contrafăcute (poate dar chibritul cela care a ars). Nu știu modelul că vi l-aș zice, dar câte modele de chibrituri pot exista? 

Morala? Poate să fie chibritul chibriturilor și aragazul aragazurilor, nu le lăsați nesupravegheate chiar dacă sunt stinse. Și dacă se poate, puneți-vă în telefonul mobil (că nici dracu nu mai folosește ăla fix) la Speed Dial, pompierii că sigur n-aveți chef să dați bani pe alarme de fum, extinctoare sau alte prostii... 








P.S. Mi-a fost chiar prea lene să fac încă un blog doar pentru postarea asta!

ATENȚIE! Acest pamflet articol este inspirat din întâmplări reale!