Dacă te-ai decis cu cine votezi, nu-l mai ridica în slăvi!

sursa foto: huffingtonpost.co.uk
Cu toate că votul este direct, secret și universal, potrivit constituției, nu mai ține nimeni cont de asta. Majoritatea alegătorilor și-au ales favoriții ceea ce e destul de bine, asta înseamnă că există ceva cultură politică în rândul populației. Ceea ce e destul de rău e că aceștia strigă în gura mare cine este alesul lor și și mai rău decât atât, îl și ridică în slăvi mai ceva ca pe Dumnezeu! Idol e puțin spus. Nu s-a inventat încă un cuvânt potrivit pentru felul în care acești oameni idolatrizează și-și venerează candidatul la președinție. 

Dacă mai țin bine aminte din facultate, sunt trei tipuri de alegători: 
  1. Deciși: cei care știu de la bun început cu cine votează
  2. Indeciși: cei care își schimbă alegerea pe parcursul campaniei
  3. Neinteresați: cei care decid să voteze cu un candidat anume abia atunci când deschid buletinul de vot
Nu sunt expert în politică dar toți fac o greșeală imensă (mă refer în special la primele două categorii)! Nu vorbesc aici despre membri de partide care fac lobby pentru candidatul pe care îl reprezintă. E ceva normal să zică că omul propus de partidul la care cotizează este cel mai zeu dintre toți, că mută munții din loc, că face și drege. Problema e că și alegătorii fără apartenență politică fac la fel. Văd în cel căruia urmează să-i încredințeze încrederea votându-l, un adevărat Mesia! Oricât de zeu pare el în fața ta, nu fă niciodată greșeala de a-l ridica în slăvi pentru că până la urma tot politician rămâne. Nu există politician demn și vrednic de a primii astfel de laude. 

Politicienii noștri câștigă încrederea populației mult prea ușor. E foarte simplu pentru ei ca atunci când ajung la putere să nu-i mai intereseze încrederea ta. Odata obținută, care e rostul să mai lupte să ți-o recâștige? Când știe că tu îl venerezi, când știe că tu îl ridici în slăvi, când știe că tu ești mulțumit de el, îți zic eu că el nu mai are niciun interes în a încerca măcar să-ți mai atragă atenția. După ce ajunge la putere nu mai are niciun interes să-ți câștige încrederea - pentru că e politician, iar politicienii asta fac - îți câștigă încrederea pe urmă uită de tine. 

Cât de greu este să obții ceva cu adevărat important? Gândește-te cât ai de tras pentru un 10 la matematică, cât ai de tras pentru un salariu de 12 milioane? Cât de mult trebuie să economisești ca să-ți permiți o vacanță într-un an? Cât de mult trebuie să strângi ciorapul ca să-ți poti cumpăra ceva nou în casă? Gândește-te că și politicianul ăla pe care tu îl ridici în slăvi ar trebui să tragă exact la fel de mult ca și tine dacă nu chiar mai mult pentru orice lucru mărunt pe care trebuie să-l obțină de la tine. Dar nu, în cazul lor, e infinit mult mai ușor. Ei primesc totul de-a gata. Știți vorba aceea, le dați menta gata frecată! Arăți-le că pentru fiecare merit, pentru fiecare laudă pe care o primesc, oricât de mică ar fi aceea, trebuie să muncească pentru asta. 

Mai mult decât atât, ar trebui să câștige încrederea și celor care nu l-au votat sau măcar să încerce acest lucru. Nu se întâmplă asta pentru că așa a fost obișnuit, și el și predecesorii săi. Dar nu, asta nu se întâmplă pentru că pe el nici măcar nu-l itneresează de cei pe care nu l-au votat. Are siguranța majorității, de ce ar trebui să-și mai facă griji? În cazul unui referendum pentru demiterea președintelui, el știe că o să câștige pentru că majoritatea e de partea sa. 

Ce-ar fi să-i facem să conștinetizeze cât de greu e să ne câștige încrederea și să lupte permanent pentru ea?